In ce credem?

SFANTA SCRIPTURA

Sfanta Scriptura este forma scrisa a Cuvantului lui Dumnezeu. Autorul este Dumnezeul lui Israel, care prin slujitorii Lui unsi de catre Duhul Sfant a relevat adevarurile Sale eterne si le-a poruncit sa fixeze in scris Cuvantul Sau. Biblia alcatuita din Vechiul si Noul Testament (66 de carti) nu contine greseli. Intre cele doua parti nu exista contradictii, ele formeaza o creatie divina continua si unica, ele se completeaza, se explica si se interpreteaza reciproc. Cuvantul insufletit prin Duhul Sfant este sursa, fundamentul, masura si scopul principal, prestigiul suprem al vietii si al serviciului crestin, realitatea materiala, umana si spirituala fiind subordonate acesteia.

DUMNEZEU

Dumnezeu este duh, fiinta suprema, invizibila si nemuritoare, persoana reala, creatorul, sustinatorul si liderul universului (vizibil si invizibil). Resedinta Lui este in Rai, fiind totodata omniprezent. El este etern, atotputernic, atotstiutor, sfant, drept, milos, indurator si iubitor. Dumnezeu este unic, depaseste intelectul si capacitatea oamenilor de a intelege, dar poate fi cunoscut prin manifestările Lui naturale si milostive. El se manifesta prin trei persoane: El este Tatal, Fiul si Duhul Sfant. (1Ioan 5:7)

TATAL

Tatal este Dumnezeu perfect si bun care se ingrijeste de toate vietuitoarele, principiul si cauza tuturor.
Exista prin Sine Insusi. Singurul care exista necauzat si nenascut. (1 Timotei 1:17)
El poate fi cunoscut prin Fiul. ”Toate lucrurile Mi-au fost date in maini de Tatal Meu, si nimeni nu cunoaste deplin pe Fiul, afara de Tatal; tot astfel nimeni nu cunoaste deplin pe Tatal, afara de Fiul si acela caruia vrea Fiul sa i-L descopere.” (Matei 11:27)
Dragostea este esenta naturii lui Dumnezeu. ”Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este dragoste.” (1 Ioan 4:8)

FIUL

Singurul Fiu si chip al lui Dumnezeu, Dumnezeu etern, una cu Tatal.
Nascut, nu facut, de o esenta cu Tatal.
Ascultand de dorinta Atotputernicului Tata, S-a lepadat de Sine si a imbracat natura omeneasca.
A fost conceput prin Duhul Sfant, nascut de catre fecioara Maria si a trait aici pe pamant ca om. Era asemanator omului, cu exceptia pacatului. In cursul vietii si slujirii pe pamant a ascultat de Tatal pana la moartea Lui pe cruce.
De aceea Tatal L-a inviat din morti si L-a incoronat cu slava si cinste, L-a facut domn asupra tuturor creatiilor mainilor Sale si L-a asezat la dreapta Sa. „De aceea si Dumnezeu L-a înaltat si I-a dat un Nume care este mai presus de orice nume, pentru ca in Numele lui Isus sa se plece orice genunchi, al celor din ceruri si de pe pamant si de sub pamant.”
El este autorul noului legamant si etern mijlocitor intre Tata si lume.

DUHUL SFANT

Duhul Sfant este o persoana reala care provine de la Tata si Fiu. A venit pentru a proslavi persoana lui Isus Hristos in Biserica si pentru a conduce toti credinciosii la o relatie personala cu Fiul, la adevarata cunoastere a lui Dumnezeu si la rugaciune.
Duhul Sfant este Domn si Dumnezeu. Pacatele comise impotriva Lui nu sunt iertate.
El L-a uns pe Isus din Nazaret pentru a vindeca bolnavii, pentru a alunga demonii, pentru a invia mortii si pentru a vesti Imparatia lui Dumnezeu.
El este cel care indeamna si convinge oamenii – alaturi de Scriptura – la pocainta, la nasterea din nou si face ca darul pocaintei sa devina realitate.
Cele mai importante activitati ale Duhului Sfant: conduce, convinge, invata, mangaie, apara si Il marturiseste pe Isus Hristos.

INGERII Ingerii sunt creaturi spirituale slujitoare care au fost create de Dumnezeu pentru a-l asculta pe El. Ingerii sunt nenumarati, iar in ceea ce priveşte puterea si maretia lor, sunt superiori in comparaţie cu oamenii. Ordinea ingerilor este alcatuita din ingerii lui Dumnezeu si ingerii lui Satana. Datoria ingerilor lui Dumnezeu:

slavirea lui Dumnezeu
executarea poruncilor Lui
transmiterea mesajelor divine
slujirea oamenilor credinciosi
ocrotirea, reprezentarea copiilor.

Asista la realizarea planurilor si promisiunilor lui Dumnezeu (de exemplu: vestirea pocaintei, lupta alaturi de poporul lui Dumnezeu impotriva fortelor raului, executarea judecatii lui Dumnezeu). Biblia interzice slavirea ingerilor. Scriptura enumera patru randuieli ale ingerilor: tronuri, domnii, principate si autoritati.

SATANA SI REGATUL SAU

Lucifer a fost unul dintre cei mai mari si cei mai frumosi ingeri si un heruvim uns de catre Dumnezeu. S-a grozavit din cauza rolului sau deosebit si din cauza maretiei lui. Inainte de crearea lui Adam a organizat o rascoala impotriva lui Dumnezeu. Scopul era sa fie egal cu Dumnezeu. In rascoala lui a atras si o parte din ingeri. Ca raspuns, Dumnezeu i-a izgonit pe Lucifer si îngerii lui din Rai. Asa a devenit Satana, dusmanul lui Dumnezeu. Biblia foloseste mai multe denumiri pentru Satana, denumiri care desemneaza totodata si activitatile principale ale acestuia. De exemplu: distrugator, acuzator, hot, diavol, mincinos, tatal minciunii, ucigas, dumnezeul acestei lumi, regele domniilor lumesti etc. Din cei care il urmează a alcatuit un regat si el este regele lor. Resedinta lor este in al doilea cer, dar si in burta pamantului. Activitati principale:

sabotarea planurilor si promisiunilor Lui Dumnezeu;
supunerea oamenilor, familiilor si natiunilor sub autoritatea lui Satana;
eclipsarea lucrarii de mantuire a lui Isus Hristos;
acuzarea credinciosilor, ruperea lor de la slavirea Lui Dumnezeu;
impiedicarea evolutiei spirituale si materiale a Bisericii.

Scopul final al activitatii lor este slava si domnia totala pe pamant a lui Satana. Slujitorii lui cei mai mari sunt ingerul mortii si ingerul iadului. Ingerul mortii are putere asupra corpului omenesc si provoacă moartea fizica a omului. Ingerul iadului are puterea de a tine sub autoritatea lui sufletul omului care a murit in pacat. Demonii sunt fiinte spirituale care in regatul lui Satana se află sub nivelul ingerilor rai. Nu au corp, traiesc aproape de pamant si scopul lor principal este sa intre in corpurile oamenilor pentru a putea implini prin ele dorintele lor pacatoase. Conducatorul lor este Beelzebul; demonii sunt menţionaţi in Biblie si sub denumirile de duhuri necurate si rele. Consecinţa rascoalei lui Lucifer este ruperea armoniei pe pamant si inceperea unui mare razboi intre Imparatia Lui Dumnezeu si regatul lui Satana. Tot cosmosul este afectat.

CREAREA OMULUI SI CADEREA IN PACAT

Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea Sa, parte barbateasca si parte femeiasca. A facut trupul omului din ţarana pamantului si i-a suflat in nari suflare de viaţa (ruach). Asa a devenit omul suflet viu (nefes), avand trup, suflet si spirit. Datoria principala a omului este slavirea Lui Dumnezeu si extinderea imparaţiei Lui pe pamant. Dumnezeu a dat o porunca protectoare lui Adam, a carei pastrare a asigurat relaţia armonioasa dintre om si Dumnezeu si siguranţa, protectie faţa de Satana. Diavolul prin sarpe a ispitit-o pe Eva, care nu a ascultat de Cuvantul Lui Dumnezeu. Adam a urmat-o pe Eva in revolta si neascultare, ceea ce a avut ca rezultat faptul ca au decazut din voinţa perfecta a Lui Dumnezeu. Consecinţele caderii in pacat:

natura umana s-a stricat iar viaţa a ajuns sub autoritatea pacatului si a morţii, ceea ce are ca rezultat pierderea relaţiei cu Dumnezeu;
puterea, pozitia si autoritatea pe care omul a primit-o de la Dumnezeu acum este deţinuta de Satana;
omenirea a fost data pe mana demonilor si chinuirilor ingerilor rai, de aceea bolile, durerea, suferinţa si saracia au devenit parţi ale vieţii omului;
omul si mediul in care traieste sunt supuse desertaciunii si pieirii;
deoarece Adam s-a identificat cu scopul lui Satana, a atras mania Lui Dumnezeu, iar viaţa si munca lui sunt supuse judecaţii.

Dupa caderea in pacat, Adam si Eva si-au trait viaţa in afara Edenului, fara Dumnezeu, ceea ce a avut ca rezultat raspandirea pacatului pe pamant.

LEGAMINTELE

Legamantul este o inţelegere intre Dumnezeu si om pe baza careia Dumnezeu restabileste relaţia cu omul credincios. in cursul istoriei mantuirii legamantul a fost iniţiat intotdeauna de catre Dumnezeu in mod supranatural. El a elaborat detaliile si regulile legamantului pe care omul credincios trebuie sa le accepte. Prin legamant Dumnezeu doreste sa creeze armonie intre Dumnezeu(creator) si om (creatie). Legamantul conţine promisiunile Lui Dumnezeu care pot fi condiţionate sau necondiţionate, conţine poruncile Lui Dumnezeu care au autoritate suprema in faţa omului credincios. in cadrul legamantului sarcina omului este credinţa si ascultarea de Cuvantul Lui Dumnezeu. Prin acestea omul intra in legamant cu Dumnezeu iar viaţa sa personala si munca lui este din nou binecuvantata de Dumnezeu. Baza legamantului este jertfa de impacare, ispasire (sangele). Legamantele cele mai importante ale lui Dumnezeu:

legamantul incheiat cu Noe (semn: curcubeul);
legamantul incheiat cu Avram (semn: circumcizia) – acest legamant a fost intarit cu Isaac si Iacov;
legamantul incheiat cu poporul lui Israel la muntele Sinai (la comanda ingerilor – semn: circumcizia);
legamantul etern sau nou, incheiat cu poporul lui Israel si cu intreaga lume prin persoana lui Isus Hristos. in cadrul noului legamant scopul Lui Dumnezeu este ca Isus Hristos sa impace pe toţi oamenii cu Tatal. Baza acestui legamant este sangele Lui Isus Hristos, o jertfa perfecta pentru pacate care nu poate fi repetata si care a implinit scopul Lui Dumnezeu. Aceasta jertfa perfecta a stins mania lui Dumnezeu, a savarsit rascumpararea, ispasirea si a facut posibila intrarea in Sfanta Sfintelor a tuturor celor care accepta pe Isus ca Domn si Mantuitor . Semnul acestui legamant este cina domnului, care creaza o legatura personala cu Isus Hristos si extinde legamantul si asupra relaţiilor dintre credinciosi.

Mantuirea Mantuirea este darul Lui Dumnezeu care exprima indurarea si dragostea infinita a Lui Dumnezeu. Pentru realizarea mantuirii, Hristos s-a oferit voluntar in faţa Tatalui, care l-a trimis pe pamant. Hristos a devenit om in persoana lui Isus din Nazaret. Dupa ce a fost botezat si s-a umplut cu Duhul Sfant, a vestit evanghelia poporului Lui Dumnezeu, a facut minuni si semne, a eliberat oamenii de sub puterea lui Satana, a distrus lucrarea intunericului. A suferit din cauza persecuţiei si dispreţului oamenilor, a fost rastignit sub domnia lui Pilat, a murit, l-au ingropat, iar a treia zi a inviat, asa cum au spus profeţii. S-a dus in ceruri, sa inaltat si sta la dreapta Tatalui, a fost glorificat, mijloceste pentru noi in calitate de mare preot si asteapta ca dusmanul sa fie aruncat sub picioarele lui. Aspectele mantuirii:

Isus Hristos a devenit pacat pentru toţi oamenii, pentru ca cei care cred in El sa fie iertaţi si sa aiba viaţa vesnica; astfel ei au scapat de moarte si relaţia lor cu Dumnezeu s-a restabilit.
Isus Hristos a murit si a inviat pentru ca omul sa scape de viaţa sa stricata, de natura sa mostenita de la Adam si pentru a beneficia de natura Lui Dumnezeu.
Isus al doilea Adam l-a invins definitiv pe Satana si regatul sau, a luat armele lui si prin sangele Lui a deschis pentru om drumul de sub autoritatea lui Satana spre Imparatia Lui Dumnezeu, spre Rai si l-a facut capabil pe credincios sa domine forţele satanice si demonice.
A luat asupra Lui suferinţa, bolile, durerea omenirii pentru ca poporul Lui Dumnezeu sa fie iertat in ranile Lui.
A eliberat viaţa omului si mediul acesteia de stricaciune si desertaciune si le-a daruit credinciosilor neprihanirea si nemurirea.
A devenit blestem pentru toata lumea pentru ca in El, credinciosii sa devina mostenitorii promisiunilor facute lui Avraam. Cei care s-au nascut din nou in Isus Hristos au scapat de judecata cea din urma si au devenit copiii Lui Dumnezeu.
Isus Hristos a devenit sarac pentru toţi oamenii pentru ca omul credincios sa beneficieze de bogaţia Sa nelimitata si ingrijirea Sa totala.

Imparatia lui Dumnezeu Mesajul cel mai important al Lui Isus Hristos este anunţarea venirii Imparatiei Lui Dumnezeu (Raiul). Ţara Lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, nu este una materiala, ci una spirituala, putere, dreptate, neprihanire, pace, bucurie. Este o ţara in care domnia Lui Dumnezeu se realizeaza in viaţa sub toate aspectele ei. Fondatorul si regele este Domnul Isus Hristos, a carui activitate pe pamant prin biserica slujeste extinderii Imparatiei Lui Dumnezeu. Venirea imparatiei Lui Dumnezeu a fost si este dovedita astazi cu semne si minuni. Constituţia si legile fundamentale ale acestei ţari au fost expuse de catre Isus in primul rand in „predica de pe munte”, iar prin parabolele pe cale le-a spus, a prezentat adevarurile si natura acestei ţari. Faptele Lui – vindecarea bolnavilor, invierea morţilor, vindecarea leprosilor, alungarea demonilor – au dovedit superioritatea si puterea imparatiei Lui Dumnezeu asupra regatului diavolului si au aratat ca nimic nu poate opri extinderea ei. Porunca cea mai importanta pe care Isus a dat-o ucenicilor sai a fost ca acestia sa vesteasca Evanghelia imparatiei Lui Dumnezeu si sa arate puterea si mareţia spirituala a acesteia. Aceasta porunca este valabila si astazi si reprezinta sarcina cea mai mportanta a Bisericii. Pocainta Datorita caderii in pacat al lui Adam, omul se naste cu firea, natura, stricata, pacatoasa ceea ce are ca rezultat un mod de viaţa pacatos. Sursa pacatului este lipsa de credinta, respingerea Cuvantului si poruncii lui Dumnezeu. Alaturi de bunatatea lui Dumnezeu, Biblia evidentiaza si puterea rautatii si stricaciunii omului, de care omul nu poate scapa prin propriile puteri. Aceasta situatie disperata a facut necesara interventia supranaturala a lui Dumnezeu. Cuvantul insufletit de catre Duhul Sfant ofera omului capacitatea de a renunta la viata pacatoasa si de a trai conform poruncii lui Dumnezeu. Aceasta transformare inseamna pocainta. Etapele pocaintei:

parerea de rau care se bazeaza pe o dorinţa de decizie interioara si tristeţea provocata de comiterea pacatelor;
smerenia in faţa Lui Dumnezeu prin care omul pacatos recunoaste firea sa pacatoasa;
acceptarea jertfei de mantuire al Lui Isus Hristos si chemarea Numelui Sau in ajutor;
recunoasterea sincera si cu inima franta a pacatelor;
renunţarea la faptele pacatoase si la modul de viaţa pacatos si urmarea Lui Isus Hristos.

Rezultatul pocaintei este indreptarea, ceea ce inseamna ca Dumnezeu atribuie adevarul lui Isus Hristos persoanei pocaite care astfel scapa de judecata, de pacat si de vinovatie si are credinta ca in Isus Hristos are viata vesnica. Credinta Credinta este o incredere neclintita in lucrurile sperate, o puternica convingere despre lucrurile care nu se vad. Este convingerea ca tot ceea ce spune Cuvantul lui Dumnezeu este adevarat si se va implini intotdeauna in orice imprejurari. Credinta exprima atitudinea omului fata de Dumnezeu. Fara credinta, relatia personala cu Dumnezeu si harul Lui sunt imposibile. Credinta biblica este darul lui Dumnezeu prin care omul devine partas al adevarului lui Dumnezeu. Credinta provine din ascultarea Cuvantului predicat cu mireasma Duhului Sfant al lui Dumnezeu. Prin aceasta, spiritul credintei patrunde in inima celui care asculta, facandu-l capabil sa creada in adevarurile declarate. Obiectul credintei isi produce efectul in viata credinciosului prin marturie. in afara asa-zisei credinte generale, care are ca recompensa mantuirea, Biblia mai vorbeste si despre credinta ca fruct spiritual care este rezultatul relatiei personale cu Dumnezeu. in afara de asta Scriptura vorbeste si despre darurile Duhului Sfant in situatii critice in care cineva este capabil sa creada intr-un mod iesit din comun, credinta rasplatita in mod supranatural de catre Dumnezeu. Credinta este totodata si o arma spirituala: scut impotriva atacurilor dusmanului. Credinta poate fi intarita prin ascultarea, marturisirea Cuvantului Lui Dumnezeu, prin implorari, post si rugaciune prin Duhul Sfant.

Botezul in apa

Botezul in apa este un act sfant care este poruncit de Dumnezeu. Prin botez trupul credinciosului este scufundat in apa. Este un act de ascultare si de credinta prin care credinciosul se identifica cu moartea, inmormantarea si invierea Lui Isus Hristos. Conditia botezului este pocainta (nasterea din nou) si credinta in Isus Hristos. Botezul are ca rezultat stergerea pacatelor, rastignirea si inmormantarea omului vechi, invierea la o viata noua, circumcizia inimii si intrarea in corpul si Biserica Lui Hristos. in Biblie intalnim mai multe formule de botez care au aceeasi valoare.

Botezul cu Duhul Sfant

Nasterea din nou este tot rezultatul lucrarii Duhului Sfant dar nu se identifica cu umplerea cu Duhul Sfant, care este a doua experienta in viata credinciosului dupa mantuire. O parte importana a lucrarii Lui Isus Hristos ca mare preot in cadrul Bisericii este botezul cu Duhul Sfant. Prin acesta credinciosul devine partas al puterii Lui Dumnezeu, ceea ce il face capabil sa-si indeplineasca sarcinile de discipol (vestirea Evangheliei, marturie, vindecare, eliberare etc.). Semnul cel mai frecvent al umplerii cu Duhul Sfant este vorbirea in limbi, ceea ce este un semn supranatural: in aceste momente Duhul Sfant vorbeste prin omul credincios. Conditia umplerii cu Duhul Sfant este pocainta (nasterea din nou) si credinta in Isus Hristos Punerea mainilor Punerea mainilor este un act sfant prin care slujitorul lui Dumnezeu, din motive spirituale determinate, pune mainile pe o alta persoana. De obicei este urmata de rugaciune sau profetie. Conform Noului Testament, punerea mainilor poate avea cinci scopuri spirituale:

vindecare fizica;
impartasirea darurilor spirituale, respectiv marturisirea publica a acestora;
umplerea cu Duhul Sfant;
trimiterea, delegarea slujitorilor crestini la bisericile locale ( misiune) pentru implinirea unei sarcini divine;
separarea pentru o anumita demnitate, slujire, initierea in biserica locala.

Punerea mainilor poate fi exercitata numai conform prevederilor Scripturii. Invierea Adevarata temelie a credintei este invierea Lui Isus Hristos, ceea ce este un fapt dovedit istoric, fiind dovada si modelul fiecarei persoane inviate. invierea are doua etape importante: invierea trupului din moarte, chemarea duhului plecat (din Rai sau din Iad) si inchegarea personalitatii omului care devine intreg. Biblia aminteste doua tipuri de inviere: invierea credinciosilor la o viata eterna, invierea pacatosilor la moartea vesnica. Ordinea divina a invierii:

1/a. invierea lui Isus Hristos si a primei roade (a avut deja loc);
1/b. invierea credinciosilor care apartin Lui Hristos: momentul, este prima intoarcere al lui Hristos (pe nori);
1/c. invierea celor doi martori dupa caderea imparatiei anticristului, in momentul instaurarii domniei de o mie de ani.
2. invierea universala la sfarsitul domniei de o mie de ani al lui Isus Hristos, cand vor fi inviati in mare parte oameni pacatosi (care se duc in focul vesnic al gheenei, in moartea vesnica).

Cei care au fost scrisi in cartea vietii vor ramane intotdeauna in slava prezentei Domnului. Intoarcerea lui Isus Hristos Biblia vorbeste despre mai multe veniri ale lui Isus Hristos. Scopul pricipal ale acestora:

luarea Bisericii si unirea cu Isus Hristos (moment in care vor invia toti cei care erau credinciosi, iar cei in viata se vor transforma);
reabilitarea Israelului, moment in care evreii il vor accepta pe Isus ca Mantuitor, se vor impaca cu Dumnezeul lui Avraam si vor fi reasezati in indurarea si harul Lui;
infrangerea Anticristului si legarea lui Satana pentru o mie de ani;
judecarea natiunilor pagane;
instaurarea domniei de o mie de ani al lui Isus Hristos.

Judecata vesnica Autoritatea judecatoreasca este a lui Dumnezeu, El este judecatorul tuturor. in noul testament Tatal a dat aceasta autoritate Fiului, pe de o parte pentru ca Fiul sa beneficieze de aceeasi cinste ca si Tatal, iar pe de alta parte pentru ca Hristos, – care este fiu al omului in aceeasi masura in care este Fiu al Lui Dumnezeu – la judecata compatimeste oamenii si ia in considerare lipsa lor de putere. Intruparea lui Hristos si lucrarea Sa pe pamant a avut ca scop mantuirea lumii, de aceea competenta justitiei a atribuit-o Cuvantului Lui Dumnezeu. Aceasta este masura unica si de neschimbat cu care toata lumea va fi masurata. Principiile judecatii:

conform dreptatii;
conform faptelor;
in functie de gradul de lumina morala si pricepere accesibile fiecarei persoane.

Prima etapa a judecatii lui Dumnezeu este in timp (a carei locatie va fi istoria omenirii), a doua si in acelasi timp ultima etapa va fi judecata in vesnicie. La judecata vesnica, finala, vor participa toti oamenii, moment in care timpul si istoria se vor opri. Evenimentele judecatii:

Scaunul de judecata al lui Hristos: imediat dupa rapirea credinciosilor doar cei mantuiti vor aparea in fata Lui, moment in care vor fi examinate si faptele lor, fiind rasplatite doar acele fapte care au fost facute cu buna credinta si din ascultare.

Tronul lui Hristos: natiuni pagane vor sta in fata tronului dupa caderea regatului anticristului, la inceputul domniei de o mie de ani. in acest caz principiul calauzitor al judecatii va fi modul in care natiunile pagane s-au raportat la fii Lui Dumnezeu (evrei si crestini).

Tronul alb: dupa domnia de o mie de ani toate trupurile vor invia si se vor opri in fata tronului Lui Dumnezeu. Aceasta judecata va sfarsi domnia lui Satana, iar diavolul, moartea, iadul si toti ceilalti supusi ai lui vor fi inrobiti pentru vesnicie. Cu acest eveniment istoria omenirii va lua sfarsit, Domnul va crea un cer nou si un pamant nou, iar Fiul va preda domnia Tatalui. Raul va fi izolat.

Biserica Biserica este totalitatea oamenilor chemati de Dumnezeu in mod supranatural, credinciosi si mantuiti. Biserica este proprietatea lui Isus Hristos si este construita si condusa de catre El. Isus Hristos are o singura Biserica, care este alcatuita din totaliatea bisericilor locale. Prin biserica locala Biblia intelege grupul sfintilor intr-un anumit loc intr-un anumit moment. Apartin de Biserica si acele persoane mantuite care au murit, respectiv cei care traiesc si care au fost mantuiti, respectiv cei vor fi mantuiti in viitor. In Biblie Biserica este numita si Trupul lui Hristos. Este un organism viu in care membrii sunt in stransa legatura unul cu celalalt, iar Trupul interactioneaza cu Capul, Isus Hristos. Scriptura prezinta Biserica si in ipostaza Miresei Lui Hristos: colectivitatea celor care s-au spalat in sangele Lui Hristos, sfintii, cei care au imbracat fapte bune si asteapta unirea cu Mirele. Scriptura prezinta Biserica si in ipostaza unui templu, a unei cladiri, adica a unui loc care este lacasul Duhului Lui Dumnezeu si al carui temelie a fost pusa in Isus Hristos, piatra din capul unghiului, de catre Dumnezeu prin profetii Lui. Cuvantul arata ca Biserica este o armata disciplinata si ordonata, care are ca scop inlaturarea si infrangerea domniei lui Satana cu ajutorul armelor spirituale primite de la Dumnezeu. Misiunea cea mai importanta a Bisericii: slavirea si inchinarea in fata lui Dumnezeu, marturisirea invierii si glorificarii lui Isus Hristos, reprezentarea imparatiei lui Dumnezeu si vestirea Evangheliei pe pamant, apararea, educarea si edificarea membrilor bisericii pentru ca acestia sa ajunga la maturitate in Isus Hristos in toate domeniile vietii. Darurile de slujire Isus Hristos, – capul Bisericii, dupa plecarea Lui in ceruri – a lasat Bisericii diferite daruri ale slujirii. Cele cinci daruri de slujire sunt:

Apostolul: slujitorul lui Isus Hristos (trimisul), care are ca sarcina sadirea, infiintarea, plantarea si intarirea bisericilor, respectiv de a supraveghea functionarea bisericilor locale
Profetul: relateaza Bisericii in Numele Domnului declaratiile si viziunile primite de la Dumnezeu. Ofera directie de sus.
Evanghelistul: mesagerul mantuirii lui Isus Hristos, care pune temelia Bisericii prin aceasta lucrare.
Pastorul: pazitorul oilor lui Isus Hristos, conducatorul si ingrijitorul lor in biserica, care prin Duhul Sfant ingrijeste credinciosii si asigura hrana spirituala.
Invatatorul: desavarseste, echipeaza Biserica pe baza Cuvantului lui Dumnezeu, formeaza si zideste credinciosii in cunoasterea lui Dumnezeu.

Prin aceste daruri de slujire Domnul Isus Hristos conduce, zideste si invata Biserica Sa Darurile Duhului Sfant Darurile supranaturale ale Duhului Sfant pot fi incadrate in trei categorii:

darurile de revelatie (cuvant de intelepciune, cuvant de cunostinta, darul deosebirii duhurilor);
darurile de putere (darul credintei, darul vindecarii, darul minunilor);
darurile de vorbire (profetia, vorbirea in limbi si explicarea sau talmacirea acestora).

Scopul acestor daruri:

continuarea lucrarii lui Isus Hristos si extinderea ei asupra tuturor neamurilor;
construirea si intarirea trupului Lui Hristos;
satisfacerea necesitatilor fizice si spirituale ale Bisericii, zidire, sfatuire, mangaiere .

Scriptura indeamna toti oamenii sa doreasca darurile Duhului Sfant in vietile si lucrarile lor. Lucrarea si manifestarea acestor daruri fac parte importanta a slujirii lui Dumnezeu, insa folosirea acestora trebuie sa se intample in concordanta cu Scriptura. Roadele spirituale Dumnezeu a chemat credinciosii la o viata activa si roditoare. Roadele spirituale sunt rezultatul relatiei cu Isus Hristos, care dovedesc natura lui Isus Hristos in credincios. Fructul cel mai important este dragostea, care exprima cel mai bine relatia noastra personala cu Dumnezeu. Lipsa dragostei face ca celelalte daruri sa fie fara valoare. Celelalte roade sunt: Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. (Galateni 5:22) Toate acestea dovedesc sinceritatea pocaintei. Lipsa lor are ca rezultat decaderea din prezenta si mila lui Dumnezeu. Darurile si roadele Duhului Sfant se completeaza, se intaresc si se autentifica reciproc. Serviciul de inchinare Biblia nu prevede un anumit ritual pentru desfasurarea serviciului, dar vorbeste clar despre anumite elemente componente ale acestuia. Acestea sunt:

Rugaciunea (multumiri, laude, cereri, implorari, medieri, mijlociri etc.), prin care poporul Lui Dumnezeu isi exprima multumirile pentru harul primit si cere ajutorul supranatural al Domnului;
Slavirea: vestirea, laudarea si proslavirea indurarii lui Dumnezeu prin cantece (din toata inima), cu gura, cu instrumente, cu toate mijloacele biblice;
Inchinarea: plecaciunea in prezenta lui Dumnezeu, recunoasterea lui Dumnezeu ca Domn absolut, slavirea Lui, este un stil de viata;
Predicarea: citirea si explicarea Cuvantului scris, respectiv transmiterea mesajelor primite de la Duhul Sfant;
invatarea: descoperirea corelatiilor adanci ale Scripturii;
Marturia: relatarea credinciosilor despre lucrarea lui Isus Hristos pe care El o face in ei, prin ei si langa ei (in ceilalti);
Cina Domnului: partasia reala cu trupul si sangele lui Isus Hristos, ceea ce este sursa harului;
Satisfacerea nevoilor fizice si spirituale ale bisericii prin intermediul darurilor Duhului Sfant (de exemplu: rugaciuni pentru vindecare, eliberare, binecuvantare materiala etc.).

In cadrul serviciul de inchinare oricare dintre cele amintite mai sus – conform cu necesitatile bisericii locale – poate fi adusa in fata lui Dumnezeu si poate defini natura acelui serviciu. Serviciul de inchinare poate avea loc in aer liber sau intr-un loc inchis (case private, biserici, sali sportive). Discipolii Isus i-a numit discipoli pe cei care L-au urmat, acestia au fost numiti pentru prima oara crestini in Antiohia. Dorinta lui Isus Hristos este ca in El discipolii sa fie intr-o stransa legatura unul cu celalalt. Conditiile care trebuie indeplinite pentru a deveni discipol:

Isus Hristos sa fie in centrul vietii credinciosului
vointa si persoana sa proprie sa fie subordonate lui Dumnezeu si calauzirii Duhului Sfant;
oferirea bunurilor materiale lui Dumnezeu cu scopul de a pastra constiinta libera de orice lucru sau valoare materiala. Dorinta lui Dumnezeu este ca toti credinciosii sa gestioneze tot ceea ce au si tot ceea ce li s-a dat pentru slava lui Dumnezeu;
obligarea la dreptatea lui Dumnezeu si conectarea la darurile slujirii pe care Isus Hristos le-a asezat in Trup.

Dupa indeplinirea acestor conditii, in viata crestinului urmeaza o perioada de invatare prin care crestinul renascut insuseste invatamintele importante ale Scripturii, respectiv invata sa auda vocea Duhului Sfant si sa asculte de ea. In caracterul si conduita sa incepe sa fie vizibil caracterul lui Isus Hristos. Vointa lui Dumnezeu cu privire la discipolii lui Isus Hristos este ca acestia sa fie sfinti, trasatura fara de care nu pot intra in slava lui Dumnezeu. Ca rezultat al acestui proces, credinciosul devine discipol in sensul Cuvantului lui Dumnezeu. Acesta poate fi urmat de trimiterea intr-o anumita misiune, respectiv de initierea intr-o anumita slujire, ce are ca scop chemarea unor discipoli noi si educarea lor pentru Isus Hristos. Casatorie, familie Casatoria este un legamant sfant intre barbat, femeie si Dumnezeu care certifica si binecuvanta acest act, El fiind si inventatorul casatoriei, care nu poate fi desfacuta decat prin moarte. Unul din scopurile principale ale casatoriei este procrearea si cresterea copiilor. In lumea naturala casatoria este totodata un simbol care exprima relatia spirituala si sufleteasca dintre Hristos si Biserica, Dumnezeu si Israel. Casatoria poate fi angajata numai de catre cel care este curat spiritual, sufletesc si fizic. Divortul inseamna neascultare de Dumnezeu si aduce blestem. Cuvantul lui Dumnezeu – in unele situatii cu restrictii severe – permite divortul. Desfraul si adulterul pot constitui motivari ale divortului in situatia in care partea vinovata nu doreste sa restabileasca relatia sa personala cu Hristos. Relatia dintre barbat si femeie in cadrul casatoriei este un dar al lui Dumnezeu. Casatoria, institutia familiei, este distrusa de desfrau, avort, pornografie, homosexualitate, incest, alcoolism, consum de droguri si altele asemenea. Asa cum pacatul desparte omul de Dumnezeu, tot asa poate desparti pe sot de sotia sa. Sotul este capul si conducatorul sotiei si a intregii familii. Este obligat sa-si iubeasca sotia asa cum se iubeste pe sine, ca si Hristos biserica. El este in primul rand raspunzator pentru siguranta familiei, pentru ingrijirea spirituala si materiala a acesteia. Functia de preot, profet, imparat. Sotia este ajutorul sotului ei si se supune indrumarii sotului. Sarcina ei este de a naste copii, de a se ingriji de casa si sa-si iubeasca, sa asculte sotul, sa urmeze pe Domnul. Obligatiile parintilor cu privire la copiii lor:

sa-i iubeasca;
sa arate un exemplu bun;
sa-i educe cu privire la Cuvantului lui Dumnezeu si ascultarea de acesta;
cresterea lor in asa fel incat sa devina credinciosi cu frica de Dumnezeu;
sa satisfaca nevoile spirituale si fizice.

Raspunderea copiilor fata de parintii lor:

respectarea si ascultarea parintilor;
onorarea lui Dumnezeu si ascultarea de El;
sa fie gata pentru a ajuta parintii in orice situatie:

Credinta parintilor sfinteste copiii. Copiii vor fi apti de a se naste din nou si sa devina crestini abia in momentul in care vor fi capabili ca, din propria initiativa, sa ia o decizie. Autoritatea Sursa puterii este Tatal, care a dat totul lui Isus Hristos – dupa invierea Acestuia – toata puterea in cer si pe pamant. In momentul de fata Hristos Isi exercita puterea prin slujitorii Sai din lume si din Biserica. Modalitatile de manifestare ale acesteia:

Conducatorii lumii: sarcina pe care au primit-o de la Dumnezeu consta in recompensarea faptelor bune si pedepsirea faptelor rele. Din acest motiv credinciosii trebuie sa asculte de ei si sa exprime acest lucru prin fapte bune. Scriptura indeamna toti credinciosii sa se roage pentru conducatorii lumii.
Angajatorul: cel care ofera loc de munca are autoritatea tot de la Dumnezeu. Pe baza Scripturii, toata lumea trebuie platita in functie de munca pe care a facut-o. Crestinul, pe baza poruncii lui Dumnezeu este obligat sa asculte de cel pentru care lucreaza si sa exceleze in munca pe care o face.
Familia: Hristos este capul sotului, sotul este capul sotiei. Raportul dintre sot si sotie exprima raportul sotiei cu Dumnezeu. In cadrul familiei parintii reprezinta autoritatea lui Dumnezeu.
Biserica: puterea manifestata aici este una spirituala si nu poate fi fortata asupra oamenilor. Aceasta functioneaza pe baza supunerii voluntare. In cadrul Bisericii, Hristos are autoritatea suprema. Toti credinciosii, toate comunitatile si serviciile sunt subordonate Lui.

Scriptura vorbeste despre o vreme in care multi credinciosi vor cadea sub inluenta nelegiuirii aflata in crestere pe pamant si, ca rezultat, dragostea se va raci in multi oameni. Pentru a pastra dragostea crestineasca, omul credincios trebuie sa asculte de autoritati conform mesajului Scripturii.