Evenimentele lunii

3 Septembrie – duminică – Cina Domnului & Agapa

10 Septembrie – duminica – deschiderea anului scolar

14 Septembrie – joi – invitat pastor Marius Botiș

17 Septembrie – duminica – invitat pastor Frond Ștefan

21 Septembrie – joi – programul tinerilor

23 Septembrie – sambata – Conferinta Barbatilor “Cine conduce? Barbatul…sau?” – invitat Alin Pădureanu

24 Septembrie – duminica – invitat special Alin Pădureanu

1 Octombrie – duminica – Sarbatoarea aniversara a bisericii – 26 ani & Agapa

Program saptamanal

Marți – 18.00 – seară de rugăciune în biserică

Joi – 18.00 – biserică – ocazie de închinare

Duminică – 10.00 – biserică – ocazie de închinare

Duminică – 18.00 – întâlnirea tinerilor Logos Youth

Gandul lunii

Prov. 1:8 – Ascultă, fiule, învățătura tatălui tău și nu lepăda îndrumările mamei tale.

Rolul copiilor. Atât Vechiul Testament, cât și Noul Testament sunt de acord în privința responsabilităților unice ce le revine copiilor: să asculte de părinții lor. Îndemnul lui Pavel este explicat mai pe larg în Efes 6:1-3 Copii, ascultați în Domnul de părinții voștri, căci este drept. 2. “Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însotiță de o făgăduință – 3. “ca să fii fericit și să trăiești multă vreme pe pământ.”

Desigur, termenul de copii se referă la ambele sexe, fără să precizeze vârsta. De două ori în Scriptură Dumnezeu a intervenit, arătând clar ce dorește El de la copii. Ultima data a fost cu aproape două mii de ani în urmă, când a dat bisericii, prin apostolul Pavel, revelația Sa cu privire la acest subiect. Prima oară a fost în urmă cu aproape trei mii patru sute de ani, când a dat lui Moise și întregului Israel revelația Sa, prin porunca: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. Voia lui Dumnezeu pentru copii este ca ei să asculte de părinții lor. Expresia: în Domnul nu mîrginește această responsabilitate doar la împrejurările în care părinții sunt credincioși. Coloseni 3:20 ne arată limpede că ascultarea copiilor față de părinți trebuie să fie în toate lucrurile, nu doar în cele privitoare la conduita creștină. Expresia înn Domnul trebuie înțeleasă în sensul că El a emis acest ordin, El fiind cel care le spune copiilor ce să facă. Căci este bine demonstrează că făcând așa copiii săvârșesc o faptă de neprihănire, care-I aduce cinste lui Dumnezeu. Această ascultare e perfect ilustrată de Dumnezeu Fiul, cel care a fost total ascultător de Dumnezeu Tatăl, chiar atunci când această ascultare l-a dus la moartea pe cruce. (Fil.2:68) Copiilor care ascultă de părinți li se promit două lucruri:că vor avea o viață fericită;și că vor trăi mult. Or, tocmai aceste două lucruri sunt cele mai râvnite de copii, dar ele se obțin numa prin ascultarea de părinți. De aceea e și prima poruncă însoțită de o promisiune. Din ea izvorăsc toate celelalte izvoare vitale ale vieții. Copilul care nu a învățat să asculte de părinții săi – cei ce-L reprezintă pe Dumnezeu în familie – nu va învăța să asculte nici de Dumnezeu.

 

Efeseni 6.4 Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteși-i în mustrarea și învățătura Domnului.

Rolul părinților. Tatăl este cel care răspunde de stabilirea unui model de ascultare în familie. Orice disciplinare pe care o face mama este o extensie a autorității tatălui în cadrul căminului. Soțul, deci tatăl, trebuie să ia inițiativa în problema disciplinei iar soția trebuie să dea dovadă de supunere. Responsabilitatea tatălui se exprimă în două feluri: Mai întâi, prin cee ace nu trebuie să facă tatăl: să nu-și provoace copiii la mânie. Cu alte cuvinte, nu trebuie să abuzeze de disciplină și nicidecum nu trebuie să cadă în mânie. Nu are voie să inspire groază ori să-și terorizeze familia, deoarece toate aceste manifestări nu ar face altceva decât să genereze în copiii săi, mai devreme sau mai târziu, izbucnire în mânie. În al doilea rând, iată ce trebuie să facă tatăl: să-și crească copiii în disciplina și instruirea Domnului. Creșterea aceasta presupune trei lucruri:

  1. Este un proces continuu. Atâta timp cât copilul depinde de părinți, cât este minor, tatăl are răspunderea de a-I asigura cele necesare traiului și deplinei sale maturizări spirituale, pentru a deveni tot cee ace a rânduit Dumnezeu pentru el să devină.
  2. Este un lucru care trebuie făcut cu dragoste. Creșterea trebuie făcută cu multă tandrețe și iubire dăruitoare.
  3. Este un proces dublu, în care intră și formrea, și corectarea copilului. Adică pe de o parte ăi asigură copilului tot ce e necesar pentru dezvoltarea sa fizică, mentală și spiritual, iar pe de alta parte e gata să-și îndrepte copilul cu disciplina prescrisă de Domnul. Tatăl este autoritatea pe care a lăsat-o Dumnezeu căminilui de a-și disciplina copilul atunci când acesta nu ascultă după cum a rânduit Dumnezeu s-o facă. Tatăl care nu-și disciplinează copiii este el însuși nedisciplinat și neascultător de voia lui Dumnezeu. Neascultarea copilului nu trebuie tolerate.

 

Biserica Logos va doreste o luna binecuvantata de Dumnezeu!